Ne spălăm pe dinți de mii de ori în viață, deci ar trebui să ne pricepem. Și totuși, dacă te-ar filma cineva dimineața, pe la șapte fără zece, cu un ochi încă închis și cu telefonul în mâna cealaltă, ai descoperi câteva lucruri amuzante. Periuța aleargă doar pe dinții din față, pasta ajunge mai mult pe bluză decât pe smalț, iar limba rămâne complet uitată. Vestea bună este că aproape toate greșelile de acasă se repară fără bani, fără aparate și fără rușine. Ajunge să le recunoști și să schimbi câte un obicei pe rând, cu blândețe față de tine, ca și cum ai învăța un copil cum se face.
Grăbim totul și ne amăgim că am terminat
Prima și cea mai răspândită greșeală e timpul. Mulți dintre noi ne spălăm pe dinți cam cât durează să se încălzească apa pentru cafea, adică foarte puțin. Două minute par o veșnicie când ești în picioare în baie, deși sunt cam cât o melodie scurtă. Ca să nu te mai păcălești, pune un cronometru sau o clepsidră mică lângă chiuvetă și lasă-te condus de ea o săptămână.
Împarte gura în patru zone, câte o jumătate de minut pentru fiecare: sus în dreapta, sus în stânga, jos în dreapta, jos în stânga. Fiecare zonă are o față exterioară, una interioară și suprafața de mestecat. Dacă ții ordinea asta, nu mai ratezi mereu aceleași locuri, adică partea din spate a molarilor și dinții de dedesubt, pe care nu-i vede nimeni în oglindă și pe care îi ocolim din obișnuință.
Un detaliu pe care îl uităm des: limba. Pe suprafața ei se adună depuneri care contribuie la respirația neplăcută de dimineață, iar o trecere blândă cu periuța sau cu un racloar special, o dată pe zi, face o diferență vizibilă. Nu apăsa, nu ajunge prea în fund, ca să nu-ți vină greață, și nu transforma asta într-un ritual de zece minute. Câteva mișcări de la spate spre față sunt de ajuns.
Apăsăm prea tare, ca la o treabă de curățenie generală
A doua greșeală vine din convingerea că dacă frecăm mai tare, curățăm mai bine. E exact invers. Perii prea apăsate nu scot mai multă placă, dar pot obosi gingia și pot deforma firele periuței în câteva săptămâni. Un test simplu: dacă firele se lățesc ca o floare după o lună, mâna ta are prea multă forță.
Ține periuța ca pe un creion, nu ca pe un ciocan. Mișcările scurte, line, orientate spre linia gingiei, fac treaba mai bine decât o mătură furioasă dintr-o parte în alta. Dacă observi că după periaj gingiile te ard sau sângerează în mod repetat, nu schimba metoda la întâmplare, ci întreabă un medic stomatolog. Nu există rușine în a cere o părere profesionistă pentru ceva atât de banal și atât de personal.
Există și varianta periuței electrice, pe care unii o iubesc, alții o lasă să adune praf. Marele ei avantaj este că ține ritmul și presiunea în locul tău, iar multe modele opresc singure periajul la două minute. Dar nici ea nu face minuni dacă o plimbi grăbit. Fie că folosești una clasică, fie una cu baterie, contează gestul: lent, sistematic și fără zbucium.
Ce se întâmplă cu periuța și cu pasta
Periuța are o durată de viață, iar noi o ținem uneori ani întregi, din simpla inerție. Când firele sunt îndoite sau decolorate, periuța nu mai curăță cum trebuie. Un reper practic este să o schimbi la câteva luni, iar după o răceală sau o gripă, dacă te simți mai sigur așa. Într-o familie, dă fiecărei periuțe o culoare diferită, ca să nu apară discuții matinale despre a cui este cea albastră. Nu o ține închisă într-un pahar umed sau într-o husă de plastic strânsă, pentru că umezeala rămâne acolo.
La pastă, mulți exagerează cantitatea, impresionați de reclamele cu rulouri uriașe de spumă. La adulți, o cantitate cât un bob de mazăre ajunge. Spuma multă dă senzația de curat și te face să scuipi mai repede, ceea ce scurtează periajul. Pentru cine vrea să înțeleagă mai bine ce să urmărească, acest material adună într-un loc ghidurile de igienă orală pentru acasă, de la periaj până la alegerea produselor, într-un limbaj fără complicații.
Ce ne facem cu apa de gură? Pentru mulți, ea e un fel de prescurtare a periajului, dar nu îl înlocuiește. Ajută la răsfrângerea resturilor și la senzația de prospețime, însă nu scoate placa de pe dinți. Dacă o folosești, lasă-o după periaj, nu înainte, și nu clăti imediat cu multă apă, ca să nu speli tot ce a rămas pe smalț din pastă.
Ața dentară: prietena pe care o evităm politicos
Să fim sinceri: puțini oameni folosesc ața în fiecare seară. Pare o treabă migăloasă, iar prima încercare te face să te simți ca un chirurg începător cu degetele încurcate. Dar spațiile dintre dinți sunt locul unde periuța ajunge cel mai prost, iar resturile rămase acolo nu dispar de la sine.
Nu trebuie să începi cu o disciplină de fier. Alege o seară pe săptămână și fă-o o lună întreagă, apoi adaugă încă una. Dacă ața obișnuită ți se pare greu de mânuit, există variante cu mâner sau periuțe interdentare mici; ce contează e să găsești ceva ce chiar vei folosi. Pune sub lumina băii și un bilet mic cu data de început, ca o provocare între tine și tine: după patru săptămâni vei vedea dacă obiceiul s-a prins sau mai ai nevoie de un impuls. Un obicei mic, dar repetat, bate un plan perfect pe care îl abandonezi după două zile.
Dacă ai aparat dentar sau lucrări fixe, ața obișnuită devine dificilă, iar soluțiile cu jet de apă sau periuțe interdentare pot fi mai potrivite. Nu ghici singur ce ți se potrivește: la următoarea vizită, cere să ți se arate pe viu, în gura ta, cum se folosește fiecare accesoriu. Zece minute de demonstrație valorează mai mult decât o oră de filmulețe.
Ce mâncăm și bem contează la fel de mult ca periajul
Putem să ne spălăm foarte bine și să anulăm tot efortul prin gustări dulci întinse pe toată ziua. Nu zahărul în sine ne face probleme, ci frecvența: o bomboană ronțăită încet, de-a lungul după-amiezii, expune dinții la acid mult mai mult timp decât un desert mâncat deodată, la masă. Iar bunica avea dreptate măcar în privința asta: desertul se mănâncă după masă, nu în loc de ea și nu pe tot parcursul serii, în fața televizorului. La fel se întâmplă cu sucurile și cu cafeaua cu zahăr băută în sorbituri mici.
Câteva reflexe simple ajută: bei apă după ce mănânci ceva dulce, lași gustările între mese la minimum și nu te speli pe dinți imediat după băuturi acide, ci aștepți puțin. Dacă te interesează ce alimente sunt prietenoase cu dinții și care sunt mai puțin, găsești mai multe în sectiunea Alimentație de pe Dentar24, unde subiectul este tratat cu exemple din farfuria de zi cu zi.
Merită amintit și un amănunt despre copii, pentru cei care au prin casă micuți cu pofte nesfârșite. Suzeta înmuiată în miere sau în zahăr și biberonul cu lapte dulce lăsat peste noapte sunt gesturi făcute din iubire, dar nu fac bine dinților. Obișnuința cu apa simplă între mese, încă din primii ani, e un dar care se vede mult mai târziu.
Seara contează mai mult decât dimineața
Dacă ar fi să alegi un singur periaj bun pe zi, alege-l pe cel de seară. Peste noapte salivația scade, iar resturile rămase pe dinți au timp la dispoziție. Mulți adormim pe canapea, ne trezim la miezul nopții și ajungem la pat fără să ne mai atingem de periuță. Nu e o tragedie o seară, dar e un tipar pe care e bine să-l întrerupi.
Un truc care funcționează: pune periuța acolo unde nu o poți ignora, de exemplu lângă telefonul pe care îl iei în pat. Leagă periajul de un gest fix, cum ar fi stinsul luminii din sufragerie. Obiceiurile se prind de alte obiceiuri, nu de intenții.
Dacă ești genul care uită, pune un bilet pe oglinda din baie sau setează o alarmă discretă pe telefon, cu un mesaj care să te facă să zâmbești. Umorul ajută: un obicei pe care îl asociezi cu o glumă mică are șanse mai mari să rămână decât unul impus cu severitate. Iar dacă într-o seară pur și simplu nu reușești, nu te certa. Reia a doua zi, fără dramă.
Ce faci de mâine, fără să-ți schimbi viața
Nu e nevoie de o revoluție în baie. Alege o singură greșeală din cele de mai sus, cea care ți se potrivește cel mai bine, și lucrează la ea o săptămână. Poate e timpul, poate apăsarea, poate ața uitată. Când obișnuința se așază, treci la următoarea.
Iar dacă observi dureri, sângerări repetate sau un dinte sensibil care nu trece, nu aștepta să se rezolve singur. O programare la dentist costă mai puțin decât amânarea, iar un control făcut din timp te scutește de surprize la momentul nepotrivit.